Este leul Aslan din ‘Cronicile din Narnia’ o ‘alegorie a lui Hristos’? Întreb eu, călcând pe urmele lui Alister McGrath, și citind răspunsul afirmativ dat implicit de Teodor Baconshi la întrebare.
Ca traducator al celei mai recente biografii a lui Lewis, am dat peste urmatorul pasaj care aduce lumină în chestiune, lăsând totuși loc de întrebări și nuanțări: „Se spune de multe ori că cele șapte Cronici din Narnia ar fi o alegorie religioasă (cu toate că, trebuie precizat, Lewis nu afirmă nicăieri acest lucru). Cartea The Pilgrim’s Regress, scrisă de Lewis înaintea Cronicilor, poate fi numita o alegorie religioasă. Fiecare element are o funcție de reprezentare – cu alte cuvinte, se referă în mod cifrat la altceva. Însă în decursul unui deceniu, Lewis renunță la acest tip de scriitură. Desigur, aceasta nu inseamna ca Narnia nu poate fi citită ca o alegorie; însă, așa cum remarca Lewis, ”simplul fapt că un text poate fi alegorizat nu dovedeste că textul este, în sine, o alegorie.” [Alister McGrath, C. S. Lewis. O viață (Arad: Neword Press, forthcoming 2015)]
Ce spune Lewis însuși: „Dacă Aslan este o reprezentare a fiintei divine imateriale în același fel în care Marea Disperare este o reprezentare a disperării, am spune despre el că este o figură alegorică. De fapt, Aslan este o creație care intruchipeaza răspunsul la întrebarea: ”Cum ar arăta Cristos dacă ar exista o lume ca Narnia, și dacă ar alege să se întrupeze, să moară și să învieze în acea lume, așa cum a făcut-o în lumea noastră?” În cazul acesta nu vorbim despre o alegorie.” (Scrisoare catre Doamna Hook, 29 decembrie 1958; Letters, vol. 3, 1004.
Pentru unii, citatul tranșează problema. Aslan nu este un personaj alegoric. Alții vor arăta poate spre șubrezimea distincției dintre alegorie și ”personaj care întruchipează răspunsul la întrebarea….”, arătând în special spre secțiunea despre alegorie din excelentul studiu al criticului literar canadian Northrop Frye, ”Anatomia criticii”.
"în" şi "sub" GÂNDURAR-ul lui natan 