Interviu cu Ravi Zacharias pentru Radio Vocea Evangheliei (2)

Redau mai jos partea a 2-a, ultima, a interviului cu Ravi Zacharias realizat de către Lucian Despa, director general RVE, şi tradus de mine. Merită citit ce spune Ravi despre vina ca şi concept orizontal şi relaţia acesteia cu dimensiunea transcendentă a păcatului; despre relaţia dintre creştinism/teologie creştină şi filozofie; despre pericolul contaminării cu spiritul vremii, nu doar în demersurile filozofice, ci în orice fel de relaţii; despre distincţia dintre reformare şi regenerare, soluţii omeneşti şi Salvatorul divin; şi despre rolul mass mediei creştine (radio-tv). Să ne fie de folos!

Vă prezentaţi şi sunteţi cunoscut ca filozof creştin. Filozofia însă, cel puţin în tradiţia europeană, este văzută ca o lucrare a minţii omeneşti, o întreprindere prin care spiritul omului caută şi uneori află adevărul. În creştinism însă adevărul este relevaţie, este lucrarea Domnului. Nu vedeţi aici o contradicţie?

Excelentă întrebare! E trist că se percepe o astfel de contradicţie din cauza modului în care biserica a operat distincţii clare între cele două, compromiţând mintea şi viaţa minţii. Filozofia este literalmente iubirea înţelepciunii, phileo şi sophos. Şi ce înţelepciune mai mare există ca înţelepciunea lui Dumnezeu? Filozofia şi spiritualitatea autentică ridică întrebări identice, dar răspund în mod diferit. În opinia mea, unii dintre cei mai importanţi gânditori ai lumii se regăsesc pe paginile Scripturii. Luaţi-l, de pildă, pe Moise. Moise a înţeles cultura egipteană dar şi viziunea ebraică asupra lumii. Dacă priviţi la Daniel, la Şadrag, Mişac şi Abednego în palatul babilonian, avem de a face cu oameni de o inteligenţă sclipitoare, cunoscători ai filozofiilor, limbii şi literaturii vremii, cunoscători totodată al propriului lor context ebraic, expuşi influenţei babiloniene ce căuta remodelarea gândirii lor după tiparele babiloniene. Apostolul Pavel a fost un om deosebit de învăţat. A studiat sub îndrumarea lui Gamaliei. Dacă studiaţi Epistola sa către Romani descoperiţi o capodoperă filozofică-literară, un tratat superb despre îndreptăţirea prin credinţă. A dialogat cu atenienii, cu stoicii, cu epicurenii, cu toţi aceştia, şi de fiecare dată a ştiu să stabilească un capăt de pod pentru a ajunge la întrebările şi frământările ei cu răspunsurile şi soluţiile lui Isus Cristos. Însă dacă te cantonezi în filozofie, refuzând să te deschiţi faţă de înţelepciune sau refuzându-l pe Cristos şi răspunsurile Sale, nu eşti decât un gânditor sofisticat care se joacă cu cuvintele şi jonglează cu ideile. Dacă, în schimb, te deschizi faţă de Dumnezeu, a Cărui înţelepciune şi gânduri ne sunt disponibile în Scriptură, filozofia devine un demers oportun, ce ar trebuie să ne facă mai smeriţi, nu mai mândri, fiindcă, aşa cum spune maxima socratică, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi ca să înţelegi cine te-a creat – acesta este punctul de pornire al filozofiei.

O veche zicală spune că, dacă vrei să stai la masă cu diavolul, ai face bine să îţi iei o lingură cât mai lungă. Apologetica este un demers prin care creştinii stau de vorbă cu adversarii credinţei, pentru a o apăra, desigur, dar cu riscul evident ca ei înşişi să se expună dăunătoare sau distructive ale unor concepţii secularist-ateiste. Cât de lungă trebuie să fie lingura creştinului la astfel de mese?

Există întotdeauna un pericol, şi nu doar în filozofie. Există un pericol implicit în relaţii, în prietenii, în divertisment, în colegialitate, există un pericol implicit în cultură. Orice lectură presupune un anumit grad de pericol. Copiii nu citesc cărţi de filozofie per se. Nimeni nu îi învaţă cum să fie răzvrătiţi. Răvrătirea vine din inima lor, încă de la începutul vieţii. De aceea e foarte important ca părinţii să ştie cum să-şi crească copiii învăţându-i cum să gândească critic. Când gândeşti în mod critic, raţional, şi să ocroteşti lucrurile sacre, descoperi că argumentele lumii sunt găunoase. Sunt puternice nu fiindcă sunt logice, ci seducătoare, făcând apel la imaginaţie. Întotdeauna le spun studenţilor mei să se fundamenteze în înţelegerea propriilor lor convingeri şi credinţe înainte de a-şi expune credinţa atacurilor unor poziţii adverse. Nu ne putem permite să ne jonglăm cu idei la nivel postuniversitar, când propria noastră pregătire este de nivel universitar. De aceea le spun oamenilor: dacă tu nu ai răspunsuri la întrebările oamenilor, îndreaptă-i spre resursele încă le pot afla, spre cărţi şi diverse materiale care pot forniza răspunsuri. Trebuie neaparat să ştii unde să trasezi linia în dreptul tău. Ce îţi vei permite să savurezi? La ce idei te vei expune? Căror influenţe le vei permite în viaţa ta? În palat, Daniel hotărăşte să nu mănânce la masa împăratului, nu fiindcă nu i-ar fi plăcut mâncarea, ci fiindcă nu a vrut să îi placă atât de mult, încât să şi-o dorească şi să dezvolte o mentalitate de tipul “mi se cuvine”, caz în care şi-ar fi ratat scopul pentru care Dumnezeu l-a lăsat acolo.

În ciuda enormelor mijloace puse astăzi în slujba “surdinizării” conştiinţei prin divertisment, vina şi remuşcarea sunt sentimente din ce în ce mai prezente în societatea contemporană. Cum explicaţi acest lucru?

Pueţi o întrebare foarte importantă. De cele mai multe ori când se vorbeşte despre vinovăţie, se are în vedere un concept pe orizontală – un concept cultural sau social. Uneori vinovăţia este dezavuată ca fiind ireverenţioasă. Uneori vinovăţia este înbăuşită de mândrie. Alteori vinovăţia este ascunsă îndărătul fricii. Avem fel şi fel de modalităţi de a trata vinovăţia, de a scăpa de ea. Însă de multe ori vinovăţia indică foarte precis spre ceva frânt şi greşit în viaţa noastră. Când vorbim la nesfârşit despre vinovăţia vinovăţiei, despre ce înseamnă să fi  vinovat de vinovăţie, nu ne trebuie decât psihologi şi psihiatri care să ne trateze simptomele. Însă când avem onestitatea să recunoaştem faptul că problema nu este vinovăţia în sine ci păcatul care dă naştere la vinovăţie avem un Mântuitor. Vinovoţia s-ar putea să fie modul prin care Dumnezeu ne reaminteşte că e ceva în neregulă în relaţia noastră cu El. Nu vinovăţia, ci păcatul este adevărata noastră problemă. Soluţia la această problemă este Salvatorul Însuşi. De aceea e cât se poate de important să tratăm problema, nu simptomele, altfel nu vom face decât să ne pierdem pe noi înşine.

Auzim zilnic la ştiri despre turbulenţe financiare şi sociale. Instinctiv ne gândim că soluţia la ele ar trebui să vină de la un inginer, economist sau un politician de geniu. Şi totuşi dumneavoastră vorbiţi despre un Salvator divino-uman ca singură soluţie pentru aceste crize şi, mai mult, că acest Salvator deja a venit. De unde această convingere?

Oamenii care aşteaptă sosirea pe scena a istoriei a unei figuri marcante sunt pe jumătate îndreptăţiţi. Cred că aşa s-a derulat istoria vizavi de marii reformatori. Gândiţi-vă, de pildă, la Gandhi, care vine în ajutorul poporului indian, la Martin Luther King Jr. care apare pe scena istoriei ca să pună capăt segregării, la William Wilberforce care se ridică în vederea abolirii sclaviei. Toate aceste reuşite ale istoriei nu ar fi fost posibile fără contribuţia unor oameni deosebiţi, dar să nu uităm că toţi aceştia nu au avut niciun drept să-şi aroge toate meritele reuşitelor lor şi să facă din ei înşişi un scop în sine, fiindcă nici aceştia nu au fost decât oameni. Ei au identificat probleme concrete şi au făcut tot posibilul pentru a le îndrepta. Însă adesea rezolvările nu ţin de un nivel tot mai înalt de educaţie sau de transformări culturale. Nu, inima omului este nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare. Martin Luther spunea că istoria seamănă cu un beţiv care se loveşte ba de o parte ba de alta a străzii şi cu fiecare izbitură devine din ce în ce mai nesimţitor. Reformele nu durează decât foarte puţin. Regenerarea inimii este însă o condiţie permanentă. Mesajul Evangheliei este adevărul şi cheia schimbării, nu soluţiile temporare ale diverşilor reformatori. Priviţi la ce s-a întâmplat după ce Gandhi a dus libertatea în India. Înfruntările sângeroase dintre hinduşi şi musulmani au făcut sute de mii de victime, şi poate numărul morţilor a fost mai mare decât dacă ar fi rămas sub dominaţie britanică. Priviţi, de asemenea, la urmările eradicării segregării în ziua de azi. Cei mai mulţi infractori provin parcă tocmai din oraşele ce au experimentat eliberarea, acolo unde inima nu a fost regenerată şi nu s-au făcut demersuri de a permanentiza schimbarea E foarte interesant că până şi în Rusia, când am fost să vorbsc în cadrul Centrul pentru Strategie Geopolitică le-am spus celor din corpul profesoral: le-aţi pregătit oamenilor libertatea, dar oare i-aţi pregătit pe oameni pentru libertate? Şi s-a lăsat tăcerea. De ce? Fiindcă Moscova a devenit un oraş abundent în infracţionalitate, un oraş cu o puternică activitate subterană şi mafiotă, cu o piaţă neagră înfloritoare. Cu adevărat inima omului este nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare. Acesta este lucrul pe care nu avem voie să îl uităm niciodată. Inima omenităţii este nespus de rea – inclusiv inima ta şi a mea, inima tuturora e deznădăjduit de înşelătoare. Singurul mod în care putem rezolva această problemă a inimii este să acceptăm regenerarea pe care Dumnezeu o lucrează în noi, şi apoi să acceptăm să Îi dăm Lui socoteală nu doar pentru viaţa noastră publică, ci pentru viaţa noastră privată. Dacă e cineva care mai crede încă că soluţia la problemele lumii este politica, avem pentru el veşti foarte proaste. Dacă inima politicienilor nu a fost transformată de Dumnezeu, avem de a face doar cu politicieni care se folosesc de politică pentru a acapara cât mai multă putere personală, fără însă a le păsa de oameni şi a-i ajuta în problemele lor. Avem nevoie de o inimă transformată, şi doar Dumnezeu este în măsură să producă acea transformare.

În vacarmul de voci şi imagini care ne agasează zilnic sensibilitatea şi imaginaţia prin mass-media comercială, mass-media creştină încearcă să aducă seninătatea şi speranţa unei veşti bune, a Evangheliei. Cum vedeţi misiunea presei creştine?

Misiunea mass-mediei creştine este absolut vitală, atât în sectorul audio-radio al mass media, cât şi cel vizual. Vizualul permite imaginaţiei să îşi concretizeze ideile şi conceptele. Fie că vorbim de frumuseţea cerurilor, de frumuseţea stelelor şi planetelor fie de frumuseţea munţilor, pajiştilor şi aşa mai departe. Avem nevoie de astfel de imagini concrete. Câţi dintre noi vom uita oare imaginea astronauţilor păşind pe suprafaţa accidentată a lunii în semi-întuneric? Vizionezi un film frumos la televizor şi impactul lui emoţional este puternic asupra ta. Vezi copiii suferind şi eşti stârnit în lăuntrul tău. Aceasta este dimensiunea vizuală. Acum, radioul este un mijloc deosebit de puternic. Radioul încurajează suveranitatea imaginaţiei. Am întâlnit politicieni, bărbaţi şi femei, care, în timp ce mergeau singuri pe un drum de munte – de pildă unul dintre cei mai apropiaţi prieteni de-ai mei, care astăzi este membru în bordul director al organizaţiei mele era în maşină, având asupra sa un pistol pe care avea de gând să îl folosească pentru a-şi pune capă vieţii, când a început să asculte la radio un mesaj de-al meu care literalmente a dus la salvarea sa. Astăzi este un foarte prosper om de afaceri. Media este ca un o unealtă deosebit de puternică şi eficace pusă în mâna ta şi a mea. Felul în care o folosim va determina impactul ei în lume. Radioul şi televiziunea cu mesaj creştin sunt două unelte foarte puternice, alături de artele vizuale, teatru, cinematografie, muzică şi aşa mai departe…trebuie să folosim aceste unelte slujind o generaţie care ascultă cu ochii şi gândeşte cu sentimentele. Amândouă sectoare ale mass mediei trebuie cucerite şi puse în slujba mesajului creştin. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în munca pe care o depuneţi la radio, răscumpărând radioul şi folosindu-l cu înţelepciune.

Vă mulţumim pentru acest interviu, pentru conferinţa de la Sinaia şi vă aşteptăm să reveniţi în România!

Abia aştept să mă reîntorc în România. Am petrecut un timp minunat aici. A fost pentru mine o plăcere deosebită!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: