Arhivele lunare: Octombrie 2009

The pomo parable of the good samaritan

I heard this fabulous little story a while ago, as part of a message by Ravi Zacharias. I recently came across the same story in another message I’ve been working on for the Romanian version of his Just Thinking program. This time… I can’t help myself not to post it here.

For those unfamiliar with the jargon, pomo is a chic-shorthand for postmodernism…

The ‘vamped up’ parable of the good samaritan has been told, so the word goes, by a would-be ordinand in front of a pastoral committee as part of his job interview. Enjoy…

 

“Well, Sam, will you tell us the parable of the Good Samaritan?” He says, “Yes, sir, I will, sir. Once there was this man traveling from Jerusalem to Jericho. And he fell among thorns. And the thorns sprung up and choked him. And he went on and he didn’t have no money. And he met the queen of Sheba. And she gave him 1,000 talants of gold and 100 changes of raiment. And he got into a chariot and drove furiously. And when he was driving under a big juniper tree, his hair caught on the limb of that tree and he hung there many days. And the ravens brought him food to eat and water to drink. And he ate 5,000 loaves of bread and 2 fishes. One night, when he was hanging there asleep, his wife, Delilah, came along and cut off his hair and he dropped and fell on stony ground. But he got up and went on. And it began to rain. And it rained and rained for 40 days and 40 nights. And he hid himself in a cave, and he lived on locusts and wild honey. Then he went on until he met a servant who said, ‘Come take supper at my house.’ And he made an excuse and said, ‘No, I won’t. I married a wife and I can’t go.’ And the servant went out in the highways and in the hedges and compelled him to come in. After supper he went on and come on down there to Jericho. And when he got there, he looked up and he saw that old queen, Jezebel, sitting down way up high on a window. And she laughed at him. And he said, ‘Throw her down out there.’ And they threw her down out there. And he said, ‘throw her down again.’ And they threw her down 70 times 7. And of the fragments that remained they picked up 12 basketfuls beside women and children. And they say ‘blessed are the piece makers’. Now whose wife do you think she will be on the judgment day?”

 

What makes it pomo, you’ll ask? Its massively fragmentary style and abundant, hilarious intertextuality.

 

Pentru romani, am pus mai jos o traducere care probabil ca nu surprinde comicul originalului in toate detaliile lui si isi permite pe alocuri anumite libertati, creativitati si omisiuni pe care unii scrupulosi la datorie pe vor gasi chestionabile. De savurat tot se poate savura:

 

“Ei bine, Sam, ştii tu să ne spui Pilda Samariteanului Milostiv?”  – tânărul era intervievat de preşedintele comunităţii regionale şi comitetului bisericii – la care el răspunde,

“Sigur că ştiu să vi-o spun. Într-o zi , un om călătorea de la Ierusalim spre Ierihon. A cazut între spini, iar spinii au crescut şi l-au înecat.  A mers mai departe într-o ţară străină, dar a până la urmă şi-a risipit averea. S-a întâlnit cu împărateasa din Seba care i-a dat 1000 de talanţi de aur şi 100 schimburi de haine. Apoi s-a urcat într-un car şi a mânat cu putere. Pe când trecea sub un ienupăr înalt, părul i s-a prins în crengile copacului şi a stat acolo agăţat mai multe zile. Corbii i-au adus de mâcare şi i-au dat apă de băut.  A mâncat 5000 de pâini şi 2 peştişori. Într-o noapte, pe când stătea agăţat şi dormea, soţia sa, Dalila, a venit şi i-a tăiat părul, iar el a căzut pe un pământ stâncos. Dar s-a ridicat şi a mers mai departe. Şi a început să plouă. Şi a plouat şi a tot plouat pentru 40 de zile şi 40 de nopţi. Aşa că s-a ascuns într-o peşteră şi s-a hrănit cu lăcuste şi miere. A trăit acolo până când s-a întâlnit cu un slujbaş împărătesc care i-a zis: “Vino să iei masa cu mine.” Dar el s-a scuzat zicând: “Nu pot. Mi-am luat o soţie şi nu mă pot sui.” Aşa că slujbaşul împărătesc a mers la drumuri şi la răscruci şi a stăruit de el să vină la ospăţ. După masă a pornit spre Ierihon. Când a ajuns acolo, a văzut-o pe bătrâna împărtăteasă Izabela, stând sus la fereastră. Ea a râs de el şi el a zis: “Aruncaţi-o jos“ Şi ei au aruncat-o. Şi el a zis: “Aruncaţi-o jos încă o dată”. Şi ei au aruncat-o jos de 70 de ori câte 7. Şi cu firimiturile rămase au umplut douăsprezece coşuri, afară de femei şi copii. Deci, la inviere, nevasta caruia va fi femeia?”