Arhivele lunare: Mai 2008

C.S. Lewis e „Surprins de bucurie” şi în română

Coperta fata \

Anunţ cu bucurie şi entuziasm apariţia autobiografiei spirituale a lui C.S. Lewis, „Surprins de bucurie. Povestea unei convertiri”, la Editura Humanitas. Ştiam de ea de ceva vreme de la traducătorul ei, Emanuel Conţac, a.k.a Vaişamar (Sincere felicitări!), şi iată că după 2 ani, 6 luni, 3 săptămâni şi 3 zile, cum atât de precis a contabilizat scurgerea timpului, îi apare bucuria în limba română.

Cumpăraţi şi citiţi cartea ca să vedeţi încă o dată că religia creştină e departe de a fi pentru cei bătuţi în cap, impresionabili şi superstiţioşi. Surprins de bucurie e una dintre multele mărturii că oameni respectabili, intelectuali de rasă, lucizi, cu spirit critic se întorc la Dumnezeul creştin nu pentru a abdica de la vocaţia lor intelectuală, ci pentru a-i da sens, angajându-se în slujba Celui „în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2:3).

Câteva date biografice:

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a nãscut la Belfast, într-o familie anglo-irlandeză a cărei pasiune pentru lecturã i s-a transmis şi lui de la o vârstă fragedă. De îndată ce a învăţat să scrie, a trecut la primele exerciţii literare – povestiri despre „şoricei îmbrăcaţi în zale“ şi isprăvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în vedere apropiaţilor că doreşte să i se spună „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilărie trăieşte întâia oară Bucuria, o experienţă fundamentală, a cărei semnificaţie avea s-o expunã pe larg în autobiografia sa spiritualã, Surprins de Bucurie (1955). A renunţat la creştinism, după propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoală elementară particulară din Malvern, mai ales ca urmare a învăţăturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. După o şedere de un an la Colegiul
Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick, sub a cărui îndrumare a câştigat o bursă de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, pânãă la ocuparea catedrei de literaturã engleză medievală şi renascentistă de la Cambridge (1954). În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai şovãielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia“. Până a ajunge însă la credinţa că „Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau să mai treacă doi ani. În 1933 publică The Pilgrim’s Regress. În următorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrări de apologetică sau spiritualitate creştină: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publică science-fiction (Space Trilogy) şi literaturã pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraţie creştină.
Între numeroasele sale lucrări ştiinţifice se detaşează The Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.

Cartea urmează să apară curând în librării. A apărut deja pe site-ul editurii de unde poate fi comandată.

Proprietari de blog şi site-uri, aveţi toată libertatea să preluaţi ştirea şi să promovaţi cartea!

Felicitări Vaişamar!

Anunțuri
Etichetat

“Isus din Nazaret: OMUL ANULUI 30 A.D.”

O improvizaţie pe un text de Kim Fabricius

Petru: Ăăă, Doamne…

Isus: Da, Petre…?

Petru: Ştii, am stat să mă gândesc…

Isus: Ia zii, vrei să începem ziua cu o minunică, ei?

Petru: Nu, serios acuma, chiar am stat să mă gândesc…

Isus: La ce, Petre?

Petru: La misiune… şi la viitor

Isus: Hmm, ai trecut la escatologie, ei?

Petru: Esca… sca.. esca tologie CE??

Isus: “Escatologie”, Petre. “Lucrurile de pe urmă” – moartea, judecata, raiul, iadul – sfârşitul lumii; lucruri de felul ăsta. Tu ai spus că te-ai gândit la viitor…

Petru: Nu chiar aşa departe. Ştii, mă gândeam mai degrabă la viitorul apropiat.

Isus: La ce anume?

Petru: Păi află, Doamne, că nu se mai poate în felul ăsta!

Isus: În ce fel, Petre?

Petru: Păi ca şi “crinii de pe câmp”, cum zici tu. Tu spui că ei nu se îngrijorează cu privire la viitor, aşa că nici noi n-ar trebui să ne îngrijorăm. Hai să fim serioşi, Doamne. Revino-ţi! Noi suntem într-un câmp de misiune, nu de flori. Dacă e să mergem şi să vestim Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să facem din timp nişte planuri serioase. “Miei în mijlocul lupilor”, ai dreptate! Ne mânâncă de vii.

Isus: Ce zici dacă ţi-aş spune să luaţi cu voi nişte sos barbecue ca să le cadă bine? 🙂

Petru: Hai fii serios, Doamne. Eu unul vorbesc foarte serios.

Isus: Bine, Petre, ia spune-mi ce planuri ai.

Petru: Teoria managementului.

Isus: Poftim?

Petru: Teoria managementului, Doamne. N-ai citit ultimul număr din Ierusalimul Financiar? Articolul e de milioane. Avem nevoie de un sistem.

Isus: Sistem?

Petru: Da, avem nevoie de un sistem. Avem un produs şi trebuie să-l vindem – trebuie să fim productivi – şi ca să fim productivi avem nevoie de un sistem. Eficienţă – ăsta e cuvântul-cheie.

Isus: Aham…

Petru: Trebuie să ne fixăm obiective şi să stabilim target-uri şi trebuie neaparat să prioritizăm (sic!)

Isus: “Prioritizăm”?

Petru: Da, adică hai să fim serioşi… cu cine începem? Cu vameşii şi păcătoşii? Halal priorităţi!

Isus: Petre, ai grijă cum vorbeşti…

Petru: Unde am rămas? Oh, da, avem nevoie de un sistem de monitorizare, analiză şi evaluare.

Isus: Sigur că da…

Petru: Mă gândeam la o cercetare de piaţă şi la o echipă de estimare a performanţei. Ah, şi sigur o să avem nevoie şi de un director financiar.

Isus: Dar deja l-am numit pe Iuda ca şi casier.

Petru: Proastă alegere conform testului Micah-Baruch care i l-am aplicat în cadrul grupului de selecţie coordonat de mine şi Iacov.

Isus: Buun, tu la cine te gândeşti?

Petru: Păi am început deja să alcătuiesc o listă cu nume şi desigur în problema asta o să ai mare nevoie de un consilier personal pe probleme financiare. Şi prima mea sarcină va fi stă formulăm o declaraţie de misiune şi obiective.

Isus: Categoric

Petru: Îţi dai seama că nici măcar telefon mobil sau laptop nu avem? Oh, era să uit… şi trebuie neaparat să ne facem blog.

Isus: Blog? Dar înţeleg că Matei a început deja să scrie câte ceva… Şi te rog lămureşte-mă de unde vine cuvântul blog. Are cumva vreo legătură cu dema-gog?

Petru: Doamne, tu chiar creză că glumesc? Cu o aşa atitudine nici nu mă mir că am ajuns în starea în care suntem. Dar…gata! Pân’-aici! De acum încolo vom lucra organizat, instituţional, profesional şi nu vom mai face chestii improvizate. În sfârşit ai să lucrezi şi tu conform agendei pe care trebuie neaparat să o planificăm temeinic. Numai aşa ne asigurăm viitorul, nu risipind timpul pe lepădături şi netrebnici. Nu ştii tu care-i vorba ce circulă în popor? Timpul e dinar, ba… din aur!

Isus: Aşa deci. O să începem să fim profitabili. Înţeleg…

Petru: Aşa e!

Isus: Şi plin de succes, nu?

Petru: Da, Doamne. Aşa!

Isus: Şi respectaţi, admiraţi şi lăudaţi, nu?

Petru: Da, deja te văd apărând pe coperta revistei Chronos sub titlul: “Isus din Nazaret: OMUL ANULUI 30 A.D.”!

Isus: (râde)

Petru: Ce-i aşa de amuzant, Doamne?

Isus: (râde şi mai tare)

Petru: De ce râzi?

Isus: (se prăpădeşte de râs)

Petru: (apăsat, răstit) Doamne Isuse!

Isus: Petru, ai uitat ceva absolut fundamental.

Petru: (cu aroganţă) Ce anume?

Isus: Regula “NU MĂ LUAŢI DREPT TÂMPIT“