Arhive zilnice: 17 martie, 2008

“Eu cred” – în ce??

 

în ce?

În ce?? – iată întrebarea!

Despre ce e vorba? Despre o campanie de artă urbană (cu tentă creştină? evanghelistică?) în faza de stingere,  cu abţibilduri roşii şi scris alb lipite pe porţi, cutii de gaz, stâlpi, geamuri şi panouri publicitare. “Eu cred” e mesajul suspendat lipit pe Arad cu care nu rezonez deloc.

Sunt indignat şi tulburat de fiecare dată când trec pe lângă un “Eu cred”. Ce ratare! Şi asta nu pentru că aş fi ateu. Nu pentru că aş fi prins în plasa raţionalismului. Nu pentru că “The God Delusion” a lui Dawkins sau “God is not great: How religion poisons everything” a lui Hitchens, cărţile care marchează revirimentul ateismului în contextul contemporan, mi-ar fi scos ochii credinţei. CI pentru că dincolo de abţibildurile alb-roşii intuiesc o neputinţă evanghelică, o jumătate de mărturie, jalnică, laşă, incompletă şi total ineficientă.

De ce? Fiindcă “Eu cred” nu e destul. Astăzi, problema e departe de a fi dispariţia credinţei per se.  Se poate deplânge şi răspunde dispariţiei credinţei în Dumnezeul Scripturilor. G. K. Chesterton spunea un lucru tulburător: “When people stop believing in God, they don’t believe in nothing, they believe in anything” (Când oamenii încetează să mai creadă în Dumnezeu, problema va fi nu că nu vor mai crede nimic, ci vor crede orice). Credinţa n-a dispărut. Sunt destui nătărăi care cred în mături zburătoare, în plumb preschimbabil în aur, în o mie şi o sută de universuri paralele, în reîncarnare, chiar şi în… credinţa însăşi (autoreferenţială), dacă e să mă refer la ghivecismul misticoid de tip new age.

(Şi) Eu cred ÎN Dumnezeu, dacă asta aţi vrut să spuneţi, băieţi, dar v-a fost ruşine.