“Cădere în dragoste”? (3)

Am zăbovit mai mult până să postez al treilea episod pentru că m-am simţit la un moment dat pe o stradă înfundată. Nu intrasem unde trebuie. Am făcut niscai săpături arheolingvistice (că logice nu ştiu dacă sunt) care nu mi-au scos la suprafaţă relicvele pe care le anticipam. Probabil că nu am uneltele potrivite, albastrule, sau poate că sunt într-un sit greşit.

De vreme ce tot constructul meu panseistic se sprijină pe metafora căderii în formulele pe care le ştiţi deja, care se regăseşte mult mai clar în engleză, respectiv franceză (deşi am observat că apare şi în rusă: влюбиться (в кого-л.), letonă: iemīlēties şi slovenă: zaljubiti se), am căutat să văd sensul “căderii” în mai multe expresii în care aceasta apare. Mărturisesc că de dragul “tezei” mele mi-ar fi plăcut să pot face o împărţire clară, + pozitiv / – negativ, şi să am mai multe expresii la rubrica cu sensuri negative ale căderii, dar nu mi-a ieşit pa(n)senţa. Fact of the matter is, despre metafora căderii nu se poate spune că are întotdeauna o conotaţie negativă. Veţi spune că după un excurs destul de lung şi sinuos am ajuns la un loc comun. Veţi spune că e evident, lămurit, de bun simţ şi că nici nu era nevoie de nu ştiu câte oneroase căutări. Lucrul care se poate totuşi spune este că metafora căderii poartă în cele mai multe cazuri ideea de rapiditate, “suddenness”, “swiftness” (vezi http://ultralingua.com/online-dictionary/index.html?service=ee&text=fall+in+love, Dicionary.reference.com, WordNet® 3.0, © 2006 by Princeton University, American Heritage Dictionary of Idioms). Acesta e cazul şi aşa-zisei “căderi în dragoste”. Se petrece de cele mai multe ori rapid, neaşteptat, necontrolat, in the most unusual situations. Îndrăgostirea are fulguranţa şi incontrolabilul unei căderi. Se petrece cât ai zice “cazi”. Problema mea cea mai mare – mobilul acestor scrieri – e că deşi expresia zice că fenomenul ăsta e o “cădere în dragoste”, eu zic că e doar o cădere într-un soi de cazan cu băuturi ameţitoare ce răpeşte luciditatea, induce acea stare asemănătoare unei boli, uneori cu simptomatologie cu tot (vezi mitul Zburătorului), creează un efect de fascinaţie reciprocă, aduce cu o monomanie în toată regula şi, cel mai trist, se poate pierde într-un timp foarte scurt, înainte să se poată ajunge la dragostea propriu-zisă. Toate dicţionarele pe care le-am consultat au avut bunul simţ să menţioneze că “falling in love” este, în cel mai bun caz, începutul unui “proces prin care se nutresc sentimente de dragoste faţă de o persoană de sex opus” (“de sex opus” este adaosul meu!) şi nu o aterizare spectaculoasă în miezul IUBIRII înseşi.

Merită cel puţin menţionată propunerea făcută de psihologul Dorothy Tennov (1928 – 3 februarie 2007) în cartea sa din 1979, “Love and Limerence – the Experience of Being in Love”. Tennov introduce un termen nou, “limerence” (limerenţă? 🙂 ) tocmai pentru a evita confuzia din jurul discuţiilor despre “iubire”. Ce este limerenţa? “O stare normală, non-patologică caracterizată prin gândire obsesivă cu privire la obiectul limerent, evaluare pozitivă iraţională a acestuia, dependenţă emoţională şi dorinţă intensă de reciprocitate.”, adicătelea “îndrăgostirea” şi fallinginlove-ness despre care vorbim noi. Iată în sfârşit cineva care înţelege miza de a limpezi lingvistic problema iubirii şi de a încheia o dată cu amestecul ăsta dintre iubire şi îndrăgostire (limerenţă) în formulele verbale. Aşadar “cădem” în limerenţă, nu în dragoste. Cred că avem nevoie de o decontaminare a iubirii de spuma şi sclipiciul îndrăgostirii. Iubirea e o afacere mult mai serioasă şi mai anevoioasă decât se prezintă a fi în formulele ce au vulgarizat-o îngrijorător de mult. De aceea cred că i se cuvine o altă metaforă paradigmatică, dar despre asta… în episodul viitor!

Anunțuri

6 gânduri despre „“Cădere în dragoste”? (3)

  1. Albastrui spune:

    Lăudabil efortul, salutară lipsa concluziilor, previzibil impasul. În opinia mea, soluţia dilemei ar fi să punem carul la locul lui, adică înapoia boilor.
    Uitându-ne, în paralel, la echivalentul românesc, observăm de îndată că elementul “tare”, factorul determinant, pentru înţelesul expresiilor compuse cu “a cădea” nu este verbul, ci partea complementară. Conform înţelesului propriu al verbului, poţi cădea numai de sus în jos (conform jurisdicţiei gravitaţionale). Sub jurisdicţia vieţii cotidiene, însă, noi “cădem” în multe feluri, direcţii, poziţii, situaţii şi stări interioare. În toate aceste instanţe verbul “a cădea” capătă un caracter oarecum auxiliar, “sărind” (nu căzând) în ajutorul unor substantive introduse de regulă printr-o prepoziţie, substantive care descriu de fapt situaţia în care cineva a căzut. Aşa cum ai observat în articol, verbul contribuie cu elementul imprevizibil, neaşteptat, întâmplător (suddenness, cum spui, etc) al evenimentului descris, dar tot aşa de bine se putea ajunge la rezultatul dat (love) pe altă cale (nu neapărat căzând); alunecând, scăpătând, etc. Important nu este pe ce cale, ci în ce fel de ananghie ai “căzut”. Sensul expresiilor este dictat nu de verb, ci de elementul complementar. Verbul “cade” cu faţa la pământ pe pragul palatului şi introduce (ca lacheu) pe alteţa sa “dragostea”, fără să ştie de fapt că aceasta din urmă ar putea fi doar o impostoare.
    O, de s-ar limpezi odată cerul, să-i vedem din nou albastrul …

  2. mel spune:

    „Iubirea e o afacere mult mai serioasă şi mai anevoioasă decât se prezintă a fi în formulele ce au vulgarizat-o îngrijorător de mult. De aceea cred că i se cuvine o altă metaforă paradigmatică”…spui tu.
    oare nu tot vulgarizare se numeste si alaturarea termenului „iubire” cu „afacere”/vezi „affair/e” in limbile la care iti place sa faci referire si in visarea ta de mai sus su apoi vino cu argumente la aceasta concluzie foarte in ne-ton cu restul pledoariei\
    i se cuvine o metafora paradigmatica…adevarul e ca ce greutate ar fi avut aceasta promisiune fara prezenta deja suparatoare, daca nefindata, a cuv paradigmatic, tot mai prezent in orice discurs care se doreste a fi..relevant, elevat, academic, distins, cult etc etc
    si totusi, astept curioasa metafora „potrivita” pentru iubire, pentru dragoste.

  3. natanm spune:

    Te-ar fi mulţumit mai mult “iubirea e o… chestiune? o problemă? un fenomen? un lucru? un subiect de investigaţie? Am folosit “afacere” tocmai in sensul acela francez pe care l-ai ghicit bine, si nicidecum în sensul de întreprindere lucrativă. De aceea nu inţeleg de ce eşti aşa de “picky” cu mine. Nu, nu cred că vulgarizez prin alăturarea mea, fiindcă tot textul meu dovedeşte contrariul. Încerc o răs-cumpărare a iubirii din formulele ce au confiscat-o pentru a desemna chestii cu care biata de ea nu are nimic a face.
    Cand am sa prezint metafora paradigmatica ai sa vezi, sper, ca am folosit “paradigmatic” intentionat, controlat, cu scop, fiindca intr-adevăr schimba felul in care înţelegem (sau ar trebui să înţelegem) iubirea. Şi… formularea “metafora POTRIVITĂ ”, pe care mi-o sugerezi, nu spune absolut nimic şi nu se “potriveşte” ideii mele pe care ai să o vezi mai încolo.
    Cât despre ofticarea ta în privinţa cuvântului “paradigmatic”, aşa cum, bine zici, e o modă ornarea discursurilor cu tot felul de neologisme folosite fără alandala, fără discernământ şi doar ca să epateze, e o modă şi denunţarea folosirii lor care,trebuie să admiţi, poate fi uneori legitimă. Ideea în sine de paradigmă e foarte valoroasă şi nu poate fi surprinsă de un alt termen mai bun. Dă-le totuşi unora, nu mie neaparat, creditul că ştiu despre ce e vorba şi că ştiu să folosească “potrivit” cuvintele.
    (Mai) ai puţintică răbdare… 😉

  4. mel spune:

    Nu e vorba de „multumirea” mea, ci e vorba exact de pretentia ta prea des repetata, subliniata chiar, a acelui dar „divin” (nu contest. citez) al potrivirii prea-iscusite a cuvintelor. Si in nici un caz nu as fi vrut a „taia” creditul unora sau altora ca stiu despre ce vorbesc cand vor sa vorbeasca despre ceva…
    Oare se putea admite ca da, nu a fost cea mai inspirata asociere intre dragoste si affaire?..Nu, nu e o chestiune, nu neaparat un fenomen, dar poate a fi motor, dar, vector, prezenta si in definitiv…dragostea este.

  5. thumbelina spune:

    of mel, mel… ideea de „dar divin” nu e o pretentie… Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi anumite daruri….si cand ti-l descoperi si ceilalti il vad in tine, e cu atat mai mare responsabilitatea de a-l folosi pentru a-ti sluji fratii si de a-l glorifica pe Dumnezeu… si sa stii ca nu e chiar simplu- cere chiar dependenta totala de EL in toate lucrurile ce tin de activitatea ta.
    In al doilea rand, chiar si in engleza si in franceza (de romaneste nu mai vorbim pentru ca nici nu are sensul respectiv) “affaire” are doar intr-un sens secundar , aflat ca si capatul oricarei definitii, legatura cu dragostea!
    De exemplu, daca ar fi sa traduc articolul gandurarului in engleza as folosi „love is a much more serious business…” dat fiind contextul, nu il poti traduce prin affair;) In franceza merge affaire-cauta in dictionar- chiar are ca sens principal- afacere cu sensul de chestiune, subiect de discuţie/investigaţie.
    Motor? Da, este si motor, dar nu numai atat. Vector? Apreciez ideea de directie, sens, origine, totusi, sa asteptam sa vedem ce ne mai zice gandurarul.
    asocierea, intr-adevar, nu e cea mai fericita. (Se) putea mai bine de atat, dar nu pentru ca ar avea eu-stiu-ce alte sensuri prin alaturare.
    Peace….and love! 🙂

  6. natanm spune:

    Pentru pace şi popor…şi dragoste: mel, recunosc că se putea evita alăturarea iubire-afacere. Mea culpa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: