Arhive zilnice: 21 februarie, 2008

“Cădere în dragoste”? (3)

Am zăbovit mai mult până să postez al treilea episod pentru că m-am simţit la un moment dat pe o stradă înfundată. Nu intrasem unde trebuie. Am făcut niscai săpături arheolingvistice (că logice nu ştiu dacă sunt) care nu mi-au scos la suprafaţă relicvele pe care le anticipam. Probabil că nu am uneltele potrivite, albastrule, sau poate că sunt într-un sit greşit.

De vreme ce tot constructul meu panseistic se sprijină pe metafora căderii în formulele pe care le ştiţi deja, care se regăseşte mult mai clar în engleză, respectiv franceză (deşi am observat că apare şi în rusă: влюбиться (в кого-л.), letonă: iemīlēties şi slovenă: zaljubiti se), am căutat să văd sensul “căderii” în mai multe expresii în care aceasta apare. Mărturisesc că de dragul “tezei” mele mi-ar fi plăcut să pot face o împărţire clară, + pozitiv / – negativ, şi să am mai multe expresii la rubrica cu sensuri negative ale căderii, dar nu mi-a ieşit pa(n)senţa. Fact of the matter is, despre metafora căderii nu se poate spune că are întotdeauna o conotaţie negativă. Veţi spune că după un excurs destul de lung şi sinuos am ajuns la un loc comun. Veţi spune că e evident, lămurit, de bun simţ şi că nici nu era nevoie de nu ştiu câte oneroase căutări. Lucrul care se poate totuşi spune este că metafora căderii poartă în cele mai multe cazuri ideea de rapiditate, “suddenness”, “swiftness” (vezi http://ultralingua.com/online-dictionary/index.html?service=ee&text=fall+in+love, Dicionary.reference.com, WordNet® 3.0, © 2006 by Princeton University, American Heritage Dictionary of Idioms). Acesta e cazul şi aşa-zisei “căderi în dragoste”. Se petrece de cele mai multe ori rapid, neaşteptat, necontrolat, in the most unusual situations. Îndrăgostirea are fulguranţa şi incontrolabilul unei căderi. Se petrece cât ai zice “cazi”. Problema mea cea mai mare – mobilul acestor scrieri – e că deşi expresia zice că fenomenul ăsta e o “cădere în dragoste”, eu zic că e doar o cădere într-un soi de cazan cu băuturi ameţitoare ce răpeşte luciditatea, induce acea stare asemănătoare unei boli, uneori cu simptomatologie cu tot (vezi mitul Zburătorului), creează un efect de fascinaţie reciprocă, aduce cu o monomanie în toată regula şi, cel mai trist, se poate pierde într-un timp foarte scurt, înainte să se poată ajunge la dragostea propriu-zisă. Toate dicţionarele pe care le-am consultat au avut bunul simţ să menţioneze că “falling in love” este, în cel mai bun caz, începutul unui “proces prin care se nutresc sentimente de dragoste faţă de o persoană de sex opus” (“de sex opus” este adaosul meu!) şi nu o aterizare spectaculoasă în miezul IUBIRII înseşi.

Merită cel puţin menţionată propunerea făcută de psihologul Dorothy Tennov (1928 – 3 februarie 2007) în cartea sa din 1979, “Love and Limerence – the Experience of Being in Love”. Tennov introduce un termen nou, “limerence” (limerenţă? 🙂 ) tocmai pentru a evita confuzia din jurul discuţiilor despre “iubire”. Ce este limerenţa? “O stare normală, non-patologică caracterizată prin gândire obsesivă cu privire la obiectul limerent, evaluare pozitivă iraţională a acestuia, dependenţă emoţională şi dorinţă intensă de reciprocitate.”, adicătelea “îndrăgostirea” şi fallinginlove-ness despre care vorbim noi. Iată în sfârşit cineva care înţelege miza de a limpezi lingvistic problema iubirii şi de a încheia o dată cu amestecul ăsta dintre iubire şi îndrăgostire (limerenţă) în formulele verbale. Aşadar “cădem” în limerenţă, nu în dragoste. Cred că avem nevoie de o decontaminare a iubirii de spuma şi sclipiciul îndrăgostirii. Iubirea e o afacere mult mai serioasă şi mai anevoioasă decât se prezintă a fi în formulele ce au vulgarizat-o îngrijorător de mult. De aceea cred că i se cuvine o altă metaforă paradigmatică, dar despre asta… în episodul viitor!