“Cădere în dragoste”? (2)

Cred că toate expresiile (“to fall in love”, “tomber amoureux”, “a-ţi cădea cu tronc”), mai puţin cea românească (voila!), sunt nefericite fiindcă au la bază un divorţ între semnificat şi semnificant. Expresiile, sugerez eu, în vreme ce prin constituenţii lexicali se referă la IUBIRE, la activitatea şi fenomenul iubirii pe care le descriu mai târziu, idiomatic trimit de fapt spre acel eveniment sentimental specific incipitului unei idile-relaţii caracterizat amplu de către Ortega Y Gasset în Studii despre iubire (Humanitas, 2002) ca patologie a atenţiei, “îngustare şi relativă paralizare a vieţii noastre conştiente”, ca “gen de imbecilitate tranzitorie”, în limbaj curent “îndrăgostirea”, “faptul de a fi îndrăgostit”. Deşi reacţia firească e de şoc şi respingere în faţa a ceea ce pare o demitizare, chiar pângărire a ceva ce îndeobşte se consideră a fi o experienţă mai mult decât plăcută şi diafană, cred că doar o înţelegere temeinică şi o “descriere vârtoasă” atât a expresiilor folosite în mod curent pentru a descrie fenomenul plurivers al iubirii, cât şi a iubirii înseşi, dintr-o perspectivă teologică, pot reda farmecul autentic şi glamoarea cuvenită uneia dintre cele mai extraordinare experienţe umane.

De ce “falling” in love? De ce “tomber”? De ce ideea de cădere?

Nu îmi propun în seria asta de postări să fac o cercetare exhaustivă a felului în care e exprimat lingvistic fenomenul îndrăgostirii (deşi am rezerve să mai folosesc expresia) în toate limbile. Poate am cititori care ştiu echivalenţe şi în alte limbi în afară de engleză şi franceză. Le-am folosit, totuşi, pe acestea două în special fiindcă că sunt cel mai des întâlnite, mai ales engleza care demult s-a fixat ca lingua franca a satului global.

Evit a interpreta în cheie negativă orice expresie în care apare ideea de cădere. Dovada că nu tot ce descrie sau sugerează căderea în limba română are o conotaţie negativă sunt expresiile: “mi-a căzut bine”, “mi-a căzut în mână o carte bună”, “se cade să…” etc. Mă rezum prin urmare la câteva observaţii neutre cu valoare descriptivă: Căderea are sensul unei schimbări rapide, neaşteptate şi necontrolate de nivel. Rezultă în urma unui impuls exterior, unui dezechlibru sau a unei pierderi a sus-ţinerii. Dar cel mai semnificativ aspect pentru discuţia noastră despre “căderea în dragoste” e că aceasta nu presupune efort, ci se produce în virtutea gravitaţiei. Nimeni nu cade cu mare caznă, ci dimpotrivă unii chiar cu mare uşurinţă şi în unele cazuri cu mari dureri ulterioare.

Va urma

Anunțuri

7 gânduri despre „“Cădere în dragoste”? (2)

  1. Albastru de Voronet spune:

    Valeu, firtate, ce exercitii in inutilitate!
    Si apoi, cit de usor poti sa „cazi” in infatuarea de a crede ca, scormonind in molozul arheologiei lingvistice (fara uneltele adecvate, oricit de „interdisciplinar” ar fi atare efort) vei afla the real nuggets of idiomatics… but, keep on digging! You never know …

  2. natanm spune:

    Voronetule Albastru, textul de faţă, în ciuda faptului că are un stil cam sobru care îl mimează pe cel ştiinţific, este în definitiv un joc – ai să te convingi puţin mai încolo – spune-i şi “exerciţiu de inutilitate”, don’t mind. Nu m-a interesat o analiză diacronică a “to fall in love” sau a echivalentului francez, nici expresia cu “tronc” în româneşte. Nu se propune problema de a “cădea” în infatuare fiindcă nu am pretenţii. Nu am pretenţia că “desfacerea” mea a expresiilor e cea care relevă adevăratul lor sens de sub “molozul” lingvistic. E vorba de o “desfacere” more or less speculativă (şi într-o bună măsură cred că toate “dezmembările” expresiilor au o doză de speculativ, indiferent de “uneltele adecvate” folosite), fiindcă oricât de riguros ştiinţific am fi nu cred că se poate ştii cu certitudine cum s-a format expresia şi ce a însemnat ea în fiecare etapă a evoluţiei uzului ei.
    Oricum, dacă o să mai ai răbdarea să citeşti şi continuarea exerciţiului, one of these days, ai să vezi încotro bat.

  3. Albastru Deschis spune:

    Asa mai vii de-acasa …
    If you would only tone down a bit, trying not to sound too esoteric, pre limba neoseasca romaneasca.
    De fapt, originea multor expresii idiomatice poate fi „ghicita” in procentaj multumitor, dar pretinde o reala „imbatrinire” intr-ale lexicului. Calatoriile etimologice in trecutul semantic, pe cit de frustrante si epuizante, pe atit de aducatoare de satisfactii se pot dovedi. A nu se uita rigoarea in cercetare …
    Abia astept sa comentez, in albastru, the coming sequels.
    See ya!

  4. been there done that spune:

    :)) :))
    scuze… trebuie sa citesc si eu cartea asta „Studii despre iubire – Ortega Y Gasset” (Humanitas, 2002)
    and btw, nu am auzit pina acuma de „nuggets of idiomatics”
    hahahahaha =))

  5. natanm spune:

    Albastrule Deschis, vorbesti in acelasi paragraf si de rigoare in cercetare şi de “ghicire” dupa o prealabilă “îmbătrânire” intr-ale lexicului…now which is it?

    Accept sfatul să-mi domolesc tonul, să-mi îndulcesc stilul fiindcă, truth be told, numai articol de specialitate nu se vroiau post-urile astea. Sper să reuşesc în secvenţele următoare pe care, by all means, comentează-le în albastru deschis sau de Voroneţ, cum îţi cade bine.

    @been there done that – Da, Ortega merită citit. Nu numai pentru Studii despre iubire, ci şi pentru Dezumanizarea artei, Revolta maselor ş.a.

  6. Albastru ca Cerul spune:

    Natan,
    Ca filolog, stii ca lingvistica nu se numara printre disciplinele strict „exacte”, mai ales stabilirea etimologiei cuvintelor si a expresiilor vechi. Devreme ce evolutia lor este o chestiune de istorie „nescrisa”, trebuie admis un grad de incertitudine (ghicire, chiar bijbaire) in cercetare. Reusita nu este garantata (invers proportional cu departarea in timp). Dar lipsa rigorii nu duce nicaieri. Asa se explica aparenta discordanta in afirmatiile mele de mai sus.
    Natan, de ce cauti sa umbresti albastrul cerului deasupra capului meu cu cenusiul indoielilor tale? Eu nu sunt impotriva ta, ci pentru tine; incerc doar sa ascut „fierul” meu frecindu-l de al tau, si invers. Incuviintand doar unul cu altul, cum fac cei mai multi, duce doar la tocirea fierului mintii noatre.
    Look upward, the sky is still blue!

  7. natanm spune:

    Frumos, albastrule! Ascult Pat Metheny şi Charlie Haden de pe “Beyond the Missouri Sky”, un album duo bass şi chitară acustice absolut splendid, şi ultimele tale gânduri despre ascuţire şi tocirea fierului pe fundalul muzical sunt minunate. Nu, nu caut adulatori care să dea din cap aprobator la fiecare gândureală de-a mea. Eu mai mult ca oricine ştiu că multe din gândurerile mele nu sunt de fapt altceva decât…. gângureli. De acord cu tine în privinţa tensiunii dintre exactitate şi ghicire în lingvistică şi, mai specific, în etimologie.
    Am mai făcut nişte “săpături”. Sper să pot prezenta curând relicvele. E un demers antrenant! Din păcate nu am suficiente resurse la îndemână. Dar după ce voi corobora câteva date culese am să zic ce cred despre metafora căderii în expresiile cu pricina.
    Im looking upward! The sky has darkened. My blue is dark and deep tonight. Still, cloudless.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: