Cred că toate expresiile (“to fall in love”, “tomber amoureux”, “a-ţi cădea cu tronc”), mai puţin cea românească (voila!), sunt nefericite fiindcă au la bază un divorţ între semnificat şi semnificant. Expresiile, sugerez eu, în vreme ce prin constituenţii lexicali se referă la IUBIRE, la activitatea şi fenomenul iubirii pe care le descriu mai târziu, idiomatic trimit de fapt spre acel eveniment sentimental specific incipitului unei idile-relaţii caracterizat amplu de către Ortega Y Gasset în Studii despre iubire (Humanitas, 2002) ca patologie a atenţiei, “îngustare şi relativă paralizare a vieţii noastre conştiente”, ca “gen de imbecilitate tranzitorie”, în limbaj curent “îndrăgostirea”, “faptul de a fi îndrăgostit”. Deşi reacţia firească e de şoc şi respingere în faţa a ceea ce pare o demitizare, chiar pângărire a ceva ce îndeobşte se consideră a fi o experienţă mai mult decât plăcută şi diafană, cred că doar o înţelegere temeinică şi o “descriere vârtoasă” atât a expresiilor folosite în mod curent pentru a descrie fenomenul plurivers al iubirii, cât şi a iubirii înseşi, dintr-o perspectivă teologică, pot reda farmecul autentic şi glamoarea cuvenită uneia dintre cele mai extraordinare experienţe umane.
De ce “falling” in love? De ce “tomber”? De ce ideea de cădere?
Nu îmi propun în seria asta de postări să fac o cercetare exhaustivă a felului în care e exprimat lingvistic fenomenul îndrăgostirii (deşi am rezerve să mai folosesc expresia) în toate limbile. Poate am cititori care ştiu echivalenţe şi în alte limbi în afară de engleză şi franceză. Le-am folosit, totuşi, pe acestea două în special fiindcă că sunt cel mai des întâlnite, mai ales engleza care demult s-a fixat ca lingua franca a satului global.
Evit a interpreta în cheie negativă orice expresie în care apare ideea de cădere. Dovada că nu tot ce descrie sau sugerează căderea în limba română are o conotaţie negativă sunt expresiile: “mi-a căzut bine”, “mi-a căzut în mână o carte bună”, “se cade să…” etc. Mă rezum prin urmare la câteva observaţii neutre cu valoare descriptivă: Căderea are sensul unei schimbări rapide, neaşteptate şi necontrolate de nivel. Rezultă în urma unui impuls exterior, unui dezechlibru sau a unei pierderi a sus-ţinerii. Dar cel mai semnificativ aspect pentru discuţia noastră despre “căderea în dragoste” e că aceasta nu presupune efort, ci se produce în virtutea gravitaţiei. Nimeni nu cade cu mare caznă, ci dimpotrivă unii chiar cu mare uşurinţă şi în unele cazuri cu mari dureri ulterioare.
Va urma
"în" şi "sub" GÂNDURAR-ul lui natan 