“Iubirea ca…” – din “Despre seducţie”

Am făcut de-a lungul timpul mai multe promisiuni de revenire la anumite subiecte şi post-uri. Unele le-am ţinut, altele le-am lăsat să se scurgă în uitare. Una dintre cele mai recente promisiuni am făcut-o referitoare la “Despre seducţie”, ultima care a lui Gabriel Liiceanu. Deşi am pornit la drum cu câteva reţineri (menţionate în primul post), lectura cărţii mi-a dat destule satisfacţii ca să o pomenesc din nou aici. Remarcabile sunt capitolele despre relaţia dintre Creştinism şi problematica seducţiei în care, lăsând la o parte anumite derapaje exegetice, Cristos este prezentat ca “cel mai mare seducător din istoria omenirii”, ca deturnător de destine, ca Dumnezeu-Însuşi dus din cer să se-ducă omenirea, adică să o tragă deoparte de pe drumul pieirii şi să o ducă spre Împărăţia Nepieritoare, în vreme ce El Însuşi dovedeşte că El nu poate fi sedus, nu poate fi deturnat de la puritatea caracterului Său şi misiunea Sa precisă în lume. În seria capitolelor întinse pe tensiunea dintre carne şi spirit ca “spaţiu” de realizare a unui scenariu de seducţie, unul dintre cele mai savuroase conţine interpretarea fenomenologică a iubirii dintre Martin Heidegger şi Hannah Arendt. Cadrul e unul de echilibru între carne şi spirit. Înainte să vă ofer câteva note de interpretare fenomenologică a iubirii trebuie totuşi să spun că, oricât de misterioasă, plină de adâncimi şi valenţe de interpretare ar fi fost, relaţia dintre profesorul şi soţul Heidegger şi studenta Hannah, cred eu, rămâne una ilicită şi condamnabilă. Că ceea ce a rămas în urma ei, respectiv corespondenţa şi mărturiile care fac posibile un asemenea capitol şi o interpretare adâncă a fenomenului iubirii, e ceva minunat, frumos şi bogat, asta e o chestiune secundară.

Dar reflecţiile despre iubire sunt absolut splendide:

1. Iubirea ca “irumpere” în viaţa obişnuită a ceva ne-obişnuit şi căreia nu i te poţi opune

2. Iubirea ca posibilitatea cea mai bogată a fiinţei umane

“Din fiinţa noastră face parte, în mai mare măsură decât realitatea noastră, posibilul nostru. Din noianul fiinţărilor aflate în lume sunte singurii care nu suntem dar ceea ce suntem, ci şi ceea ce vom putea fi. Omul este proiect, aruncare în viitor, pentru că în mod esenţial el e posibilitate.

a. Iubirea ca spovedanie (comuniune de fiinţă – “spunerea până la capăt”)

Pentru a te transforma în ceea ce eşti, este nevoie ca celălalt să te preia în viaţa lui şi tu să îl preiei la rândul tău în viaţa ta. (nota mea: Noi suntem în Cristos şi Cristos locuieşte în noi – iată condiţia creşterii în asemănare cu El)

b. Iubirea ca povară (dulce şi cea mai grea)

“În măsura în care devin una cu fiinţa iubită, rămânân totodată eu însumi, înseamnă că sunt mai mult decât         eram înainte singur. Trăiesc dintr-o dată două vieţi, iar miracolul iubirii stă în capacitatea noastră de a prelua     în noi viaţa celuilalt. În felul acesta, existenţa noastră atârnă cât două vieţi în loc de una, devine mai grea,             capătă de acum gravitate, de aici ideea de povară.

c. Iubirea ca dar şi dăruire – nota mea: Iubirea este dar de la Cel ce Se numeşte pe Sine “Iubire” şi în măsura în care partenerii iubirii dăruiesc şi se dăruiesc unui altuia, iubirea lor devine la rândul ei dar spre Dătătorul iniţial.

d. Iubirea ca lăsare-de-a-fi (Seinlassen) – non-bruscare, firesc, curgere lină, calm, naturaleţe

d. Iubirea ca prezenţă în aşteptare şi depărtare (ca prezenţă în absenţă) – În iubire nu există cu adevărat absenţă, doar depărtare.

Anunțuri

3 gânduri despre „“Iubirea ca…” – din “Despre seducţie”

  1. ciprians spune:

    Mi-am propus sa citesc „Dspre seductie” si m-am lasat driblat de lecturile „obligatorii”! multumesc si am s-o citesc…o pui pe lista Patratosului?

  2. natanm spune:

    Pe lista Pătrăţosului? Oh, nici vorbă… e faină, e antrenantă, e discutabilă în multe privinţe, dar n-are ce căuta în Cartenstein. Nu ştiu cum de-ţi veni ideea 🙂

  3. ciprians spune:

    aaaaaaaaa, deci nu faci parte dintre „aia”! ptiu…sau ce bine? 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: