Când cantitatea duce la calitate

De obicei sunt gândite în opoziţie: calitate vs. cantitate. “Nu cantitatea contează, ci calitatea”. Şi aşa e. Însă există cel puţin un caz, pe care eu îl tot probez şi iar probez, când cantitatea duce la calitate, când repetarea uneia şi aceleiaşi îndeletniciri duce la creşterea în calitate a alteia. Despre ce e vorba? Despre relaţia dintre citit si scris. În termeni cât mai simpli, n-ai cum să scrii BINE, dacă n-ai citit MULT – cantitate -> calitate. Vrei să ai condei fin, vrei să ştii cum să conduci o frază, vrei să închegi un discurs convingător? Citeşte. Citeşte cât mai mult… şi apoi scrie. Poate sună a sfătoşenie, însă doar “conversaţia cu minţi mai luminate ca tine” (o definiţie aproximativă a actului lecturii într-un scenariu ideal) poate spori calitatea propriilor noastre producţii.

Nu că s-ar întâmpla foarte des, dar dacă e să nu citesc pentru 2-3 zile, parcă şi vorbirea îmi e mai dreptace (sunt stângaci, nu pot tolera un astfel de limbaj îmbâcsit cu discriminare 🙂 ), scrisul mai ofilit, mai împănat cu clişee. Desigur, nu orice text trebuie să dea dovadă de virtuozitate stilistică. Dar un condei bun, indiferent de textul pe care-l produce, e remarcat numaidecât. Are vigoare, dar şi graţie. Are deopotrivă precizie  şi culoare stilistică. Are şi tuşee mai pronunţate, dar şi atingeri diafane cu subtilităţi aromate. Şi un astfel de condei de calitate nu se formează decât prin lecturi în cantităţi en-gros.

Anunțuri

3 gânduri despre „Când cantitatea duce la calitate

  1. Gelu spune:

    Aş zice că argumentul tău şchioapătă de un picior, ori că nu ţi-ai dus gândul (gândurarule) până la capăt. Mai întâi, contrastezi pe „BINE” cu „MULT” într-ale scrisului şi cititului. Cele două categorii nu aparţin aceluiaşi domeniu.
    Un „mult” nu garantează un „bine”. Non multa, sed multum, ziceau străbunicii tăi romani. Pentru a scrie „bine”, nu-i neapărată nevoie să citeşti mult, ci să citeşti ce-i „bun”, indiferent că mult sau puţin. Şi cum „bun” ţine de calitate, iată că asta-i ce contează – calitatea.
    Calitate în citit duce la calitate în scris (bineînţeles, dacă respectivul individ este chemat la ale scrisului; cu alte cuvinte, dacă are calitate/talent).
    N-o lua ca o confruntare …

  2. natanm spune:

    Multumesc, Gelu, pentru observatie. Evident ca binele si multul sunt din doua categorii diferite. Un „mult”, intr-adevar, nu garateaza un „bine”. Relatia lectura-scris pare totusi sa fie totusi o exceptie. Evident ca nu cititul per se, din orice foileton de doi bani garanteaza la oricine (nicidecum!) un scris bun. Daca te uiti la proxima mea definitie a lecturii „converstia cu mintile mai luminate decat tine”, cred ca se intelege ca trebuie sa fie vorba de lectura buna, deci din nou suntem in plin calitativ. Si, desigur, doar cei care au darul scrisului. Asta e o buna mentiune! Cunosc si eu destui cititori infocati de carti bune care sunt, totusi, incapabili sa scrie ei insisi.
    N-am luat-o ca o confruntare, ci doar ca o infruntare de idei, care ne provoaca la o si mai consistenta ganduralitate, la o des-fasurare (de-pliere) completa a gandurilor!

  3. Gelu spune:

    De acord. Interventia mea s-a vrut o provocare (challenge) si iata ca n-am fost dezamagit de loc.
    De regula, gustul pentru citit este un „simptom” al prezentei filonului creativ, un al doilea ingredient in reteta viitorului scriitor fiind discernamintul. Reteta completa a scriitorului ramine totusi un mister, cunoscut doar de catre Creator.

    Numai „bine” si „La multi ani!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: