Îmi place CONTINENTAL

Nu mă dau în vânt după trupe româneşti de muzică creştină. Cred şi eu că ducem lipsă de activitate culturală autentică şi de bună calitate în mediul evanghelic românesc, inclusiv în materie de muzică. Îmi place, totuşi, CONTINENTAL. Au fost la noi la biserică weekendul trecut, trupa de bază, nucleul, cei implicaţi şi în înregistrarea albumelor. Mai demult îi priveam cu reţinere. Nu erau nici în genul trupelor americanofile penibil-mimetice, dar nici alură de cor de biserică nu aveau. Aşa că n-am ştiut cu ce tacâmuri se mănâncă. De câţiva ani încoace însă îi descopăr ca una dintre cele mai fericite variante de muzică tinerească din România. Au şi flavor-ul unei muzici la care să rezoneze tinerii noştri, mai ales că repertoriul e compus în mare parte din traduceri şi orchestraţii după piese din CCM-ul si Praise & Worship-ul american, au versuri bine întocmite şi potrivite în română, sănătos doctrinare şi cu multă fineţe poetică.  CONTINENTAL e, cred eu, alternativa foarte potrivită la lălăielile cu repetări obsesive, la limba română schingiuită şi brutalizată din multele piese de preiz end uărşip ce au intrat în n variante în repertoriul neoficial al tineretului evanghelic românesc (despre asta, mai pe larg, altădată).

Au avut o prestanţă lăudabilă sâmbătă şi duminică. Se vede, se aude, se simte autenticitatea. Piesele sunt cântate la modul angajat, cu convingere, fără gesticulaţii emfatice care să ia faţa audienţei. Precizie, omogenitate, armonie şi bună forţă de transmitere. Un singur lucru îmi vine acum în minte ca un reproş… versurile, după mine, sunt prea poetice pe alocuri, prea deschise metaforele, prea mult echivoc poetic. Să mă explic. Nu cred că textul unui cântec reuşit ar trebui să fie o poezie. Altă densitate poetică ar trebui să aibă versurile unui cântec şi o cu totul alta o poezie. De ce? Fiindcă poezia e o experienţă a tihnei, a zăbavei fericite, presupune întârzierea în reflecţia asupra imaginilor, asupra asocierilor de cuvinte etc., pe când un cântec e o experienţă în mişcare, în continuă derulare dictată de curgerea cântecului, de ritmul ce conduce inevitabil spre sfârşit. Da, E e o chestiune de nuanţă, ca de atâtea alte ori. Să ne înţelegem bine: apreciez versurile profunde într-o cântare, nu îmi place apa de ploaie, dar cred că trebuie bine măsurat gradul de poeticitate . Toată discuţia asta se poartă din unghiul receptării, al participării la evenimentul-experienţa cântatului. Nu te poţi opri pur şi simplu din cântare să digeri ceva de felul “zborul frânt al aripilor însetate după zenit”, aşa că inevitabil treci odată cu curgerea cântecului mai departe, ratând astfel întâlnirea cu un text poetic ce ar fi meritat o lectură tihnită, în intimitate, cu un ritm dictat din interior, cu pauze şi opriri ad libitum.

Mă rog… m-am prea lansat. Cred că încă sunt sub impresia lecturilor din fenomenologia experienţei estetice 🙂

Aşadar… CONTINENTAL! Merită! Cât despre versuri, dacă sunteţi de acord cu mine, cântaţi-le dar apoi, dacă tot sunt poezie, citiţi-le în tihnă!

Anunțuri

4 gânduri despre „Îmi place CONTINENTAL

  1. doryeen spune:

    Nice:d.!!!. Te-am gasit pe blog roll-ul a lui Daniel Bulzan:D!

  2. cdfdmg spune:

    Versurile prea poetice nu sunt o problemă. Sunt adaptări după textele americane. Adaptări care se îndepărtează, în unele cazuri de textul original. Scriem altele, avem toată libertatea. Doar să fie corecte doctrinar, cum de altfel ai punctat.
    În ce priveşte tihna… de cele mai multe ori nu pot savura nici măcar o poezie recitată. În mare viteză, cum se obişnuieşte (în ultima vreme doar pe la nunţi) prin adunările noastre, probabil ca să se termine cu 3 – 4 secunde înaintea negativului ce ţine loc de fundal sonor. Trebuie lucrat la asta. Publicul îl formezi.
    Şi aşa mă lansez în altă discuţie despre ceea ce cere publicul. Voi reveni cu asta, pentru că e o problemă gravă.
    Oricum, să nu uităm că în finalul simfoniei a IX-a Beethoven pune în valoare, dacă mi-e permis să spun aşa, un text de Schiller.

  3. dany spune:

    continental canta sooper fain

  4. […] gusturile mele) şi prestanţa plină de modestie, bun simţ în închinare (citeşte mai multe aici), dar citatul acesta mi-a atras din nou atenţia asupra uneia dintre cele mai reuşite formaţii […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: