Din tihna părtăşiei cu fr. Petru (Pitt) Popovici

“Sunt suma întâlnirilor mele esenţiale“ – citat pe care l-am citit cândva în timpul liceului şi căruia, după ultimele seri, şi nu numai, îi dau tot mai multă dreptate. De câteva zile fratele Petru (Pitt) Popovici găzduieşte la noi acasă. A venit să participe la Jubileul bisericii (Biserica baptistă “Dragostea”-Pîrneava), ocazie în care am sărbătorit 100 de ani de mărturie baptistă în cartierul Pîrneava şi 10 ani de la inaugurarea noului sanctuar al Bisericii “Dragostea”. Cine e Petru (Pit) Popovici? Una dintre cele mai marcante figuri din istoria mişcării baptiste din România, reper de verticalitate şi mărturie nepătată într-o vreme tulbure de restricţii şi compromisuri. Un baptist român bătrân, dar nu în-vechi-t. Dimpotrivă, neobişnuit de proaspăt şi vioi la cei 90 de ani ai săi. Un om de o candoare cuceritoare, cu o memorie uluitoare (compendiu de nume şi date redate exact), cu un duh blând şi înţelept, cu tolba plină de amintiri vii povestite cu o seducătoare forţă de evocare şi cu o extraordinară pasiune pentru mântuirea sufletelor.
Aseară, după cină, la un ceai cald (de căpşuni şi banane, cu lapte şi miere), l-am stârnit să ne povestească din trecutul lucrării sale în vremea tulbure a comunismului. Ne-a vorbit cu mult har despre perioada 1954-1959. Rezumatul de mai jos nu face dreptate evocării captivante a fratelui Popovici, totuşi lecţia e sănătoasă şi vrednică de primit.

Era contextul în care Departamentul Cultelor, mănuşa de pe mâna Securităţii, le “sugerase” bisericilor să renunţe de bunăvoie la întâlnirile de miercuri şi duminică seara. Perfidia consta în faptul că Statul nu decretase o interdicţie clară, caz în care persecuţia ar fi fost evidentă şi susceptibilă la o critică serioasă. Tehnica era aceea de “sugestie” (sinonim pentru “manipulare”). “Împuternicitul” din teritoriu mergea şi prezenta “beneficiile” unei decizii a bisericii de a renunţa benevol la acele servicii de închinare. Mână-n mână cu reprezentanţii Statului + Securitatea erau conducerile comunităţilor şi însăşi Uniunea baptistă plecată în faţa “Autorităţilor” care presau bisericile locale să voteze decizia. Trista realitate a fost că majoritatea bisericilor au acceptat, din varii motive: lipsă de discernământ, ca urmare a dezinformăii sau a grosolanelor manipulări şi ameninţări. Majoritatea…dar nu toate. Biserica “Betel” din Timişoaram a cărui pastor la acea vreme era Petru Popovici, nu a cedat. Au fost nenumărate “vizite” ale trimişor de la Bucureşti. S-au făcut incredibile presiuni. Miza era mare. Conformarea sau neconformarea bisericii din Timişoara dădea un semnal puternic celorlalte biserici de ţară. Dar biserica n-a mişcat în direcţia compromisului. Serviciile de închinare ale bisericii nu aveau să fie suspendate. Desigur, rolul decisiv l-a avut însuşi fr. Popovici, dar spiritul de indisolubilă unitate al comitetului bisericii şi, de fapt, al întregii frăţietăţi, vizibil în chip pilduitor mai ales în repetatele şedinţe de vot impuse de “împuternicit”, au dus la păstrarea unei mărturii clare, nepătate, la ruşinarea conducerii comunităţii, respectiv a Uniunii, pentru grabnica şi compromiţătoarea ei acceptare a reglementării, la răsturnarea de situaţie prin care “reglementarea” a rămas neaplicată până în 1959. Şi atunci s-a putut spune, avant la lettre, “Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Da, lucrurile s-au schimbat după 1959, reglementarea şi celelalte unelte de persecutare s-au impus până la urmă, dar la acea vreme, neclintirea credincioşilor din Timişoara a fost o pilduitoare mostră de sare care ştie să săreze o lume searbădă, de lumină care îndrăzneşte să lumineze prin lumina lui Cristos un întuneric acaparator. Mare lecţie!

Anunțuri

4 gânduri despre „Din tihna părtăşiei cu fr. Petru (Pitt) Popovici

  1. […] fost ieri, când, citindu-i scrisoarea, am descoperit că mi-e cititor de blog, cel puţin ştia de post-ul scris în urma vizitei sale în Arad, la noi în familie. Din modestie şi de dragul acurateţii […]

  2. BOGDAN IOAN STEFAN CHARLOTTE NC.USA spune:

    Intradevar „model de verticalitate si marturie nepatata ” dar acest model de cate Biserici mai este urmat cu sfintenie? Cati pastori mai incearca astazi sa-i calce pe urme si sa pastreze calea ingusta propovaduita de acest om a lui Dumnezeu? Pastorul Pitt in cartea sa „EPISTOLA SOBORNICEASCA A LUI IUDA” arata clar imperativul biblic de a lupta pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeaun, credinta asupra careia nu avem voie sa facem adaugiri sau abrogari si pe care totusi noi vrem sa o perfectam dupa parerile noastre. Daca am avut harul de a avea printre noi astfel de oameni e de dorit sa le urmam exemplu !

  3. Pavel Aileni spune:

    As fi foarte bucuros sa-l pot intilni in persoana pe acest Titan al pocaintei.Am ascultat si ascult pe internet multe predici dea fratelui PIT Popovici care sunt o adevarata binecuvintare pentru noi.Ori cum daca nu voi avea harul acesta sa-l intilnesc aici pe pamint il voi intilni in cer.Doamne ajuta.
    Pavel A.

  4. Vasyle spune:

    Ma bucur ca Dumnezeu a gasit shi in Romania frati care au stat tari in spartura si au fost o marturie pentru acei numiti ‘frati’ care au cedat shi astazi sunt o marturie shi pentru noi generatia tinara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: