Vă mai gândiriţi la mine?

Eu sunt! Gândurarul, tot cu gânduri, deşi n-aţi spune, după cât au fost de neaşternute în ultima vreme. Îmi place şi mie consecvenţa. Apreciez şi eu tenacitatea Patratosului, a lui Gramo, era sa zic şi a lui Bastrix, şi a multor altora, consecvenţa cu care scriu zilnic (nu comentez aici conţinutul). În ceea ce mă priveşte, de apologii nu mai e demult loc. Totuşi, voi spune că au fost câteva chestiuni personale foarte delicate care au împiedicat gânduralitatea blogărească. Apoi a mai fost şi trecerea la MacBook, la “carte“, vorba ’ceea, carte pe care mai repede o citeşti decât o scrii tu însuţi. Mi-a luat o vreme să mă obişnuiesc cu Mac OS X “Tiger“, dar vă spun că e o încântare. E un sistem de operare stabil, cu erori rare şi foarte politicoase şi pline de soluţii, cu grafică impecabilă, cu mult bun simţ în tot, cu un aer de prietenie în fiecare iconiţă. MacBook-ul, în sine, pare o jucărie, însă una deşteaptă foc, cu look tineresc, fără-ndoială, dar şi cu o certă eleganţă albicioasă. Revenind la cvasi-apologie, cu tastele mă împac mai greu. Sunt scunde, pătrăţoase, Pătrăţosule, cu cursă scurtă, tăcute, încât te trezeşti că vrei să le mănânci… să mănânci litere vreau să zic. Dar atunci, dacă tastarea e problema, atunci soluţia stă tot în tastare, adică în scris cât mai mult. Iată că m-am dumirit. Învăţ să mă obişnuiesc cu tastele MacCărţii mele scriind cât mai multe post-uri…
Tot la capitolul justificări pentru o discutabilă silenţiozitate gândurală se poate încadra şi multa şi tumultoasa activitate pe alte bloguri, nu dăm nume că e prea evident.
Bottom line sau, pe graiul românesc, linia de jos, în concluzie, m-am întors la gândirit (gândureală sună a ameţeală). Am câteva restanţe. Le scriu aici ca să mă oblig să le scriu. Tardiv, foarte tardic, dar tot trebuie să vorbesc despre concertul lui Paco de Lucia de la PLAI. Vreau să spun câte ceva şi despre Born Again una din trupele româneşti de muzica creştină contemporană, ca să nu-i zicem, scandalos, rock-creştin, care a avut ceva de spus. Folosesc perfectul compus fiindcă am să mă refer doar la primul album, cu cele mai multe reuşite. Despre ultimele 2 producţii voi vorbi în treacăt; sunt mult mai slabe decât albumul lui “Dincolo de nori“. Bun, ar mai fi ele post-uri, ’or apărea ele pe parcurs. Ahh…era să uit. Trebuie neaparat să vă povestesc despre proiectul “Ultima Cină de Taină” al lui Voicu Bojan. Trebuie neaparat! Evanghelici români ce suntem, cu aşa slab puls cultural în ghetoul nostru dulceag şi comfortabil în care ne complacem nepermis, trebuie să marcăm apariţia unei creaţii notabile, artă de calitate, nu păpică-producţie-internă-de-ghetou, cu mesaj percutant, angajant. Urmează…
Urmează apoi o toamnă policromă pusă în cuvinte tandre de un Pleşu la Tescani. Să ne fie de bine toamna! Să ne fie adâncă gânduralitea şi ia să gândirim împreună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: