– perle veritabile –
Premisele unui Pateric al copiilor
În numărul 13 din aprilie 2007 al României Literare, sub rubrica „Culegătorul de perle”, Dorel Zaica, profesor care şi-a câştigat deja notorietatea ca şi colecţionar de afirmaţii ale copiilor pe teme de oameni mari, prezintă câteva maxime – perle veritabile, fără iz peiorativ ca după examenele şcolare –, în care, „deşi involuntare şi inconştiente, expresivitatea, uneori adevărul lor, alteori candoarea sau poezia lor nu au cum să te lase indiferent”. Iniţial am vrut să le iau pe rând, câte o perlă pe săptămână, pe marginea căreia să comentez potenţator, dar m-am convins ulterior că majoritatea sunt atât de bine „împachetate” şi definitiv articulate, încât orice glosă ar friza redundanţa. Aşadar le redau mai jos şi eventual vin doar cu câteva precizări acolo unde chiar nu pot să mă abţin…, sperând adânc să nu le frâng ingenuitatea cuceritoare.
~~~~
Putem să ne rugăm şi fără măsură că doar n-o să supărăm pe cineva. Cine să se supere? Că e ca şi cum s-ar supăra cineva că respirăm prea mult aer. (I.P.)
Iată, dacă vreţi, o reformulare a îndemnului din 1 Tesaloniceni 5.17 Rugaţi-vă neîncetat – rugaţi-vă fără măsură. Nu există contoare pentru rugăciune. În materie de părtăşie cu Dumnezeu nu există restricţii în ceea ce priveşte timpul alocat celui mai privilegiat dialog dintre toate câte sunt posibile.
Răutatea e când îmbraci pe tine bunătatea pe dos. – TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 11 ani şi 9 luni
Ţările lumii nu se apucă de un proces împotriva comunismului că nu-i interesează pe toţi să se pună rău cu dracu’. – LEON-ALEXANDRU GUŢU, clasa a II-a, 8 ani şi 4 luni
Trebuie şi ore de religie acasă, nu numai la şcoală, dar să le facem cu bunica, nu cu mama şi cu tata, că bunica ştie mai mult Dumnezeu. – CĂTĂLINA-ELENA RADU, clasa a V-a, 12 ani şi 3 luni
A ştii Dumnezeu versus A ştii despre Dumnezeu. Iată o formulare care nu permite interpunerea unei prepoziţii între verb şi complement, semnalând gramatical apropierea intimă dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoaşterii.
Nu mi-a trecut prin cap să mă rog pentru oamenii certaţi, dar acum că mi-aţi dat ideea, am să mă rog, dar să ştiţi că nu o fac pentru oricine, ci doar pentru cei foarte rău certaţi, nu pentru orice certuleaţă. – ŞERBAN-ANDREI IONESCU, clasa a II-a, 9 ani şi 3 luni
Răutatea e un fel de boală de inimă, adică atunci când te strici la milă. – CĂTĂLINA-ELENA RADU, clasa a V-a, 12 ani şi 3 luni
Fantastic! A te strica la milă. Mila, înţelegem, e un fel de mecanism ce îl putem strica. Şi facem asta, vai, de-atâtea ori.
Dacă, din greşeală, dracu ar face un bine, el s-ar duce imediat să caute un psihiatru. – ADRIAN IONIŢĂ, clasa a IV-a, 10 ani şi 2 luni
Postim ca să nu ne mai gândim la gusturi de mâncare şi să ne mai gândim şi la gustul de Dumnezeu. – ALEXANDRU MICHAEL CONŢIU, clasa a VI-a, 12 ani şi 4 luni
Aceste sintestezii mistice sunt absolut cuceritoare. De obicei spun că sunt împotriva unui limbaj excesiv de senzorial în vorbirea despre Dumnezeu şi experienţa cu el, prezent în multe din cântările aparţinând repertoriului „praise and worship” , dar senzorialul din expresia „gustul de Dumnezeu” îmi dă de gândit şi mă provoacă să devin un „Teogurmand”, dacă mi se permite expresia.
Îngerul e cu aripi şi are faţa noastră ca să-l cunoaştem care e al nostru când ne îngereşte. – BOGDAN TOPÂRCEANU, clasa a V-a, 11 ani şi 2 luni
Bănuiala mea e că, dacă Andrei Pleşu ar revizui „Despre îngeri”, ar include perla asta veritabilă ca moto pe care ulterior l-ar discuta amplu şi plin de nuanţe, specific stilisticii inconfundabil pleşiene. Verbul „a îngeri” trebuie că figurează într-o gramatică a Academiei Angelice din Celestia…
Eu o iubesc pe mama că pot s-o văd şi s-o ating, iar pe Dumnezeu îl iubesc şi-l ating cu rugăciunea, că e prea înalt. – CIPRIAN UNGUREANU, clasa a V-a, 11 ani şi 8 luni
Din nou senzorialul… din nou îl găsesc legitim aici. Pentru o înălţime ca a lui Dumnezeu, mâna şi atingerea, ochiul şi vedere nu sunt îndeajuns, doar rugăciunea, activitate a duhului şi a minţii (1 Corinteni 14.15), Îl atinge pe Dumnezeu (câte variante de interpretare metaforică…)
Sufletele când ajung în Rai nu stau degeaba şi întâi aşteaptă să le dea aripile, cum le-a dat dinţii când erau mici copii pe pământ, şi să se facă îngeri. – ALEXANDRA ŞINIŢARU, clasa a V-a, 11 ani şi 6 luni
Nu e bine să stai cu păcatul în tine, trebuie să fugi la spovedit, ca păcatul din tine să nu-şi facă pui de păcaţi. – MĂDĂLINA STOICA, clasa a VI-a, 12 ani şi 7 luni
Dacă vrei să te ia dracu în spinare ca să te treacă puntea, atunci când vei ajunge, îl vei lua tu pe drac în spinare pentru a continua să mergi. – ADRIAN IONIŢĂ, clasa a IV-a, 10 ani şi 2 luni
Când merg la biserică trebuie să fiu atent doar la slujbă, dar mie mi se duce gândul în altă parte şi ca să nu mi se ducă gândul eu zic: Mă, gândule, iar ai luat-o în vacanţă? Nu uita că eşti la serviciu cu mine şi trebuie să stai cu mine. – CASSANDRA HALCHIAS, clasa a VIII-a
Hazul mărturisirii e evident, dar atrag atenţia asupra unei apropieri aparent stranii între slujbă şi serviciul (divin). Venim la slujbă să slujim, să servim, venim la slujbă la serviciu, dar nu lucrăm pentru un şef pământesc, ci pentru Însuşi Dumnezeu; ne punem în serviciul său şi al copiilor lui.
Sunt unii oameni care-l caută pe Dumnezeu şi nu-L găsesc, pentru că ei se gândesc să-l prindă pe Dumnezeu să facă o fotografie cu El şi să ajungă celebri. – TEODOR DAN NIŢU, clasa I, 7 ani şi 3 luni
Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari, în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai. – RADU ANDREI GOGOAŞĂ, clasa a II-a, 8 ani şi 4 luni
Iată sufletul are spaţialitate, iată că relele au volum.
Eu cred că dacă religia moare în fiecare din noi, nu vom ajunge în iad separat, ci vom pleca în iad cu ţară cu tot şi nu mai e mult. – PAVEL MARŢÎN, clasa a III-a, 9 ani şi 11 luni
"în" şi "sub" GÂNDURAR-ul lui natan 