Reîntoarcerea în Oglindă

“Fereastră la Alunu”

Ca şi editor al cărţii, parti-pris-ul va fi acuza (ne)verbalizată ce sigur va pluti deasupra fiecărei punctări a meritelor şi punctelor tari ale cărţii. E vorba despre „Întoarcerea din Oglindă”, cartea lui Marius David Cruceru apărută la finele lui 2006 la Editura Risoprint din Cluj-Napoca. Din subtitlu („vademecum de periegeză”) se înţelege profilul cărţii: un „manual” atipic, în manieră vademecum-ică de periegeză, „metodă de aproximare şi învăluire a sensului unui text”. Ca „să înţeleagă tot românu’ ” (fie vorba-ntre noi, expresia asta nu-l măguleşte deloc pe român), cartea lui Marius Cruceru este o colecţie de articole şi eseuri, unele publicate anterior, altele nu, care se constituie într-un îndrumar informal şi savuros de abordare a textului biblic.

Sub raport grafic, însă, cartea, pe lângă o coperta extrem de sugestivă (cât de întoarsă e cartea o o dovedeşte chiar şi imaginea; „cine are ochi de văzut, să vadă!”), lasă de dorit. Tehnoredactarea nu este punctul ei forte. Sunt o mulţime de spaţii goale, blocuri de text nearanjate, titluri care se continuă nepotrivit într-un al doilea rând. Toate aceste chestiuni formale îngreunează parcurgerea unor texte de altfel admirabile.

Lectura cu bun simţ (ar surâde mulţumit Al. Paleologu), înţeles drept instrument hermeneutic primar, este cea pentru care se pledează insistent, fără ca aceasta să însemne că autorul nu-şi pune la lucru erudiţia, sprinţar, în felu-i caracteristic, fără emfază textuală.

Marius Cruceru are meritul de a fi descoperit o cheie interpretativă cât se poate de legitimă a multor texte din Scripturi în care inimiciţia dintre lume şi Împărăţia lui Cristos este atât de pregnant prezentă în text. Cruceru este unul dintre puţinii hermeneuţi care reuşesc cu primăvăratică prospeţime să releve, să potenţeze şi să comenteze copios şi ingenuu acele atât de multe elemente-surpriză din învăţătura creştină, şi în special din rostirile Domnului.

Pentru a nu fi o simplă şi dez-ordonată colecţie de eseuri, autorul şi-a ordonat cartea după principiul răsturnărilor, inversărilor spectaculoase atât de prezente în învăţătura Scripturilor. Într-un text despre lucruri întoarse pe dos, e cât se poate de firesc ca anticlimaxul, această culme inversată a stilisticii, să fie principala figură de stil pe care autorul o identifică în textele prin care îşi filtrează ideile.

Pe lângă ghid informal de lectură a Scripturilor, „Întoarcerea din Oglindă” e, pe bună dreptate, şi un adevărat manual de stilistică, autorul dovedinu-se a fi un bun mânuitor al cuvântului, specialist în jocuri de cuvinte cât se poate de serioase care deschid mintea înspre orizonturi de sens nebănuite. Prin această dimensiune a scriiturii lui, Cruceru se înscrie ca ucenic la distanţă în tradiţia noiciană (Sentimentul românesc al fiinţei, Rostirea filozofică românească, Cuvînt împreună despre rostirea romînească etc.) a desfacerilor cuvintelor româneşti întru turnarea unor noi şi bogate conţinuturi. Cu toate acestea, există anumite pasaje în care textul devine uşor prea criptic datorită unor prea-subtile şi complicate artificii de stil, adevărate vârtejuri semantice. Totuşi, reintrând în metafora scrisului în oglindă la care apelează Cruceru, putem spune că însăşi scriitura lui este încriptată, în oglindă, rămânându-i cititorului sarcina deloc uşoară, dar răsplătită din plin de a decripta, de a răsturna , de a întoarce din oglindă un text antrenant şi dens în conţinut.

„Întoarcerea din Oglindă” este finalmente o invitaţie la a ne întoarce mereu şi mereu la singura Oglindă dreaptă şi clară, Cuvântul lui Dumnezeu, suprema cheie de desfacere a înţelesurilor lumii.

Anunțuri

Un gând despre „Reîntoarcerea în Oglindă

  1. dordegretty spune:

    De regula, cred ca retragerea este o incercare de a ascunde alte „metehne” sau este determinata de frica de asumarea unei anumite responsabilitati (fie ea si doar la nivel decizional). Asa ca eu prefer termenul de „sustragere”. In ce priveste „religia singuratatii”, intrucat nu cred intr-un paradis al solitarilor, creat pentru solitari, intrucat Biblia pe care o citesc imi vorbeste despre un trup format din mai multi credinciosi, intrucat Cristosul meu Si-a dat viata pentru cei alesi, ei bine, voi „renega” aceasta „secta” din start.
    Dar o eventuala dezbatere pe tema diferentei dintre sfintire (inteleasa extremist ca o punere de-o parte de absolut tot) si retragere ar fi pasionanta. Astept insa reactii din partea celeilalte partide. In rest…. mult succes cu blogul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: