Despre Natanael. un prim „post”

Pentru cei care nu ştiţi, numele meu real nu e Natan, ci Natanael, nume cu 4 silabe, cu o sonoritate uşor feminină aş zice, mutilat adesea dintr-un complex aberant tipic românesc de latinitate (ae final în latină citit „e”) în Natanel (sic!), dar bogat în sens numaidecât şi deschis la interperpretări şi asemănări subiectivizante. Împărtăşesc ceva şi din profilul proorocului Natan din 2 Samuel şi 1 Împăraţi (o oarecare dexteritate în mânuirea metaforicului – vezi parabola spusă lui David în momentul confruntării din 2 Samuel 12.1-5, spiritul categoric, confruntaţionalist, tranşant – 2 Samuel 12.7,13,14), dar mă identific cel mai bine cu Natanael din Ioan 1. Natanael stă sub un smochin, la umbră, în tihna reflecţiei. E, deci, o fire contemplativă pentru care aşezarea, reflecţia nu sunt un lux, preocupări sporadice, ci un modus vivendi, o necesitate intim legată de fiinţa sa. Din dialogul cu Filip reiese un Natanael aflat sub semnul unei interogativităţi amare, sceptice. Natanael este lucid până la cinism, interogativ până la necredinţă, dar „fără vicleşug”. Caracterizarea mai mult decât generoasă de care beneficiază în întâlnirea cu Mântuitorul nu-l flatează. Îşi continuă întrebările, de data aceasta precis direcţionate: „De unde mă cunoşti?” Dar răspunsul Domnului are efectul unui ciocan care zdrobeşte zidul zgronţuros al necredinţei „lucide”, dând naştere uneia dintre cele mai categorice şi mai precis articulate declaraţii privind identitatea lui Isus Cristos: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel” (Ioan 1.49). Promisiunea Domnului ca răspuns la credinţa scepticului şi interogativului Natanael sunt „lucrurile mari” (Ioan 1.50), ceruri deschise, îngeri suind şi coborând peste Fiul omului. Natanael, cel găsit de prietenul Filip, este minunea transformării scepticismului amar, analizei deznădăjduite, interogaţiei cinice spre credinţa vârtoasă şi bine articulată în Dumnezeu Însuşi întrupat.

GÂNDURAR-ul este spaţiul noului Natanael, mântuit în urma întâlnirii cu Cristos, care continuă să se aşeze sub umbra deasă a smochinului (mai multe despre semnificaţiile multiple ale smochinului < versus “curcubetele” lui Iona > într-un viitor post) pentru a-şi desfăşura gânduralitatea, pentru a zăbovi în tihna reflecţiei. Interogaţia nu este în sine păcătoasă, doar interogaţia nesfârşită incapabilă să sfârşească în declarativul credinţei. Atitudinea sceptică nu este rea în sine, doar când e o modalitate de evitare a întâlnirii cu Adevărul Întrupat. Analiza nu este rea în sine, doar atunci când concluziile sunt încremeniri ale imanenţei propriei minţi neiluminate prin Cuvânt de Duhul.

Anunțuri

8 gânduri despre „Despre Natanael. un prim „post”

  1. Ilie Soritau spune:

    Natan,

    Felicitari pentru acest inceput. Comentariul tau ne-a placut si vrem sa te asiguram ca ne vom ruga Domnului sa te foloseasca prin darul pe care l-a pus in tine, atat pentru largirea Imparatiei cat si pentru edificarea sfintilor. Fii binecuvantat in tot ce faci si vei face prin aceasta pagina de web si atunci cand zabovesti in tihna reflectiei nu uita sa impartasesti si cu noi din din Cuvantul care poate intr-adevar prin Duhul lumina mintea. Keep us posted.

  2. Flavius spune:

    Bine ai revenit Natan, si apreciem ca ne faci loc si noua sub gandurar-ul tau! 🙂

    Sa stii ca asa e, evreii spun ca in Israel, „sub smochin” era locul sinonim cu odaita noastra de rugaciune de azi, pentru ca feriti de soarele dogoritor, cei care urmareau promisiunile lui Dumnezeu stateau si studiau tora si profetii, si se rugau pentru venirea lui Mesia care avea sa-i elibereze. Si eu cred ca Natanael facea parte dintre acestea care se luptau cu credinta si nadejdea de a-l apuca pe Mesia, – facea parte dintr-o turma restransa, impreuna cu Ana si Simeon, asemenea lor. – In asteptare. Credea ca nimeni nu il vede acolo sub smochin, in singuratate, dar Dumnezeu care vede in ascuns se pare ca i-a si raspuns rugaciunii 🙂 Mesia a venit! Si Natanael l-a recunoscut. Cine il asteapta il recunoaste – asa cum ai subliniat si tu Natan.

  3. patratosu spune:

    Cristos a înviat!

    uite o afirmaţie care merită „să te pună pe gînduri”, Gîndurarule!

    chiar, ce ar fi să ne scrii ceva despre „a te pune pe gînd”?

  4. natanm spune:

    Adevărat, Adevărat, Adevărat că a înviat şi e viu în vecii vecilor!

  5. natanm spune:

    …Cât despre „a te pune pe gând(-uri)”, nu ştiu de ce prima direcţie în care mintea-mi zboară e la găina „pusă” pe ou în cuibar. Am să dezvolt într-un viitor post, eventual unul dintr-o serie mai lungă, în care încerc să vorbesc despre cât mai multe expresii, zicale, proverbe ce au de a face cu GÂND-ul şi GÂND-irea. Mulţumesc de provocare!

  6. sopterean spune:

    toate comentariile sunt bune si la obiectul tratat dar pe mine ma intereseaza pe scurt semnificatia numelui Natanael daca stie cineva sa-mi raspunda dar si radacina cuvintelor din care se compune : multumesc

  7. HistoryMaker Nathanael spune:

    Natanael, fii binecuvantat! purtam amandoi acelasi nume! te binecuvinteaza fratele tau din Timisoara.

    Nathanael Florut [HistoryMaker]
    http://www.4heaven.wordpress.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: