"în" şi "sub" GÂNDURAR-ul lui natan

natan GâNDURAR mladin scrie aici

O invitaţie la… recesiune 5 noiembrie, 2009

Categorisit la Uncategorized — natanm @ 11:32 pm

Scriu post-ul acesta aici, fiindcă nevasta nu îmi dă voie să mă exprimez pe site-ul cu pricina :) Cenzura cred că îmi face totuşi bine. OK, Despre ce e vorba? Am fost invitat de curând pe o reţea de socializare, nu şpui care, să mă alătur unui grup ce caută să găsească x (un nr. mare) de evanghelici români pe respectiva reţea de socializare, deşi nu e foarte clar de ce a pornit în căutarea lor şi ce are de gând să facă odată ce i-au găsit.

În zelul de a aduna membrii, bine intenţionat, nu mă îndoiesc, au lăsat să se strecoare o hazlie inadvertenţă care sună cam aşa: “Fii parte la această recesiune”

Nu comentez construcţia nenaturală limbii române “fii parte la…” care pare calchiat după “be a part of”, dar la ’recesiune’ chiar nu pot să nu comentez. Sincer, nu îmi imaginam că putem fi afectaţi chiar la nivelul limbii de recesiunea economică. Bănuiesc că administratorii vroiau să spună insurecţie, resurgenţă, referindu-se probabil la o mişcare contraculturală/emulaţie pro-valori evanghelice. Nu sunt tocmai sigur. Probabil că s-au inspirat din site-ul organizaţiei lui Mark Driscoll, care se numeşte Resurgence, dar recesiunea n-are nici în clin, nici în mânecă de a face cu ce vrea grupul bine intenţionat de pe respectiva reţea de socializare. Păcat e faptul că, prin asemenea inadvertenţe, se ajunge la echivalenţe de genul evanghelic=necunoscători ai limbii române.

Mai multă trezvie, evanghelici români!

 

Continental despre muzica creştină 5 noiembrie, 2009

Categorisit la Uncategorized — natanm @ 5:01 pm

Muzica crestina nu este cea care foloseste un text crestin, ci a carei desfasurare genereaza un act de inchinare in Duh si Adevar, dar si raspunde nevoilor de inchinare ale congregatiei, nu starneste doar emotii. – CONTINENTAL, fragment din interviul acordat site-ului Crestin Total

Nu că nu aş fi ştiut deja de seriozitatea cu care CONTINENTAL abordează muzica creştină, fapt ilustrat în textele bine închegate, traducerile reuşite (poate niţel cam ’creative’, in sens traductologic, pentru gusturile mele) şi prestanţa plină de modestie, bun simţ în închinare (citeşte mai multe aici), dar citatul acesta mi-a atras din nou atenţia asupra uneia dintre cele mai reuşite formaţii muzicale creştine din România.

Îmi place enorm înţelegerea organică şi dinamică a muzicii creştine pe care o ilustrează citatul de sus. Ce e muzica creştină, ne întrebăm şi ne tot întrebăm? Aceeaşi mărie seculară (melodie, stil) cu pălărie pocăită (text aşa-zis ’creştin’ – şi aici rămâne mult de zis)? CONTINENTAL răspunde exemplar, NU. Muzica creştină trece dincolo de prezenţa unor termeni cheie din vocabularul doctrinar (caz fericit!) în linia textului, cuprinzând actul de închinare pe care îl generează. O înţelegere holistică ce sper să îi responsabilizeze pe liderii trupelor de muzică creştină şi să îi motiveze în a produce o muzică generatoare de închinare. Nu spun nimic despre genuri şi instrumente muzicale folosite în închinare. Departe de mine de a mă alătura celor care au întocmit cu acribie lega-listă lista “instrumentelor interzise în închinare”. Tot ce e instrument inteligent, inspirat şi frumos făurit are loc în închinarea pe care i-o aducem Dumnezeului Prea Înalt. Cred în schimb că anumite genuri şi sub-genuri muzica, privite cu discernământ spiritual, vor fi imposibil de integrat în actul de închinare. Exemple nu dau. Mă alătur lui Pavel şi spun, şi în problema asta, ’fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi’ şi să îşi răspundă onest care genuri muzicale îl invită la închinare şi care nu; care genuri generează un climat favorabil închinării, şi care generează climate chiar potrivnice închinării.

Ca punct de pornire într-o eventuală discuţie, ce spuneţi de definiţia asta (foarte generoasă, ar spune unii) a muzicii creştine: muzica creştină este orice fel de muzică, cu text, explicit creştin (la nivel semantic), sau fără text, ce invită/îmbie/generează/favorizează închinarea în duh şi adevăr, atât la nivel individual, cât şi la nivel corporativ.

Ce ziceţi de o îneţelegere “reader-response” (recepţia cititorului/auditoriului) a ’muzicii creştine’? Care sunt avantajele, care sunt neajunsurile? Surprinde bine, oprtun zic eu, dimensiunea subiectivă, adică de reacţie, participare a mea ca închinător, dar ce omite? Există anumite constante în ’muzica creştină’ sau sensul ei e dat de subiectivitatea fiecăruia? Poate, de pildă, Requiem-ul lui Karl Jenkins să fie muzică creştină pentru mine şi poate să nu fie muzică creştină pentru tine? Dacă, da, de ce da, dacă nu de ce, nu? Dacă, da, în ce condiţii, dacă nu, din ce cauze?

P.S. – tocmai am aflat de pe site-ul oficial CONTINENTAL, ca astăzi, 5 noiembrie cântă tocmai în Dublin, Irlanda,  la Biserica Baptista Finglas şi Biserica Baptista Grace, cam la o ora şi jumătate de Belfast… dac-am avea maşină probabil c-am fi tentaţi să dăm o tură  “down south”, cum zic nord irlandezii noştri cu faţa uşor încruntată.